Gomorra, regia Mateo Garrone. Gomorra e ghetoul. Soios, infricosator, dement de violent, ca orice gura de canal. Glontul pe teava, taxa de protectie, rituri de trecere, camaraderie si droguri. Barbat devii dupa ce primesti un glont in piept. Daca ai vazut "Cidade de Deus", e imposibil sa nu simti ca ai vizionat si filmul asta. Ce mi-a placut: sunt atatea personaje ca e imposibil sa ajungi sa empatizezi cu vreunul. Mi se pare o chestie echilibrata sa ajungi sa faci un film despre mafie fara lideri. Doar multimea de furnici care fac treaba murdara. Real, fara partinire, un ochi proaspat si deschis. Ca ochi au multi, da ce folos? Gomorra functioneaza ca un ascensor. Urci, dar cobori doar mort. Am spus gomorra? De fapt, era si e... camorra.