Pentru ca inca sunteti aici, voi trece la o adevarata poveste care are loc in tara cu forma unui peste care a iesit din mare si se zbate pe uscat. Incepe intr-un oras mare, murdar, aglomerat, galagios, autodistructiv, iluminat de acei oameni care au inca forta sa faca asta. Eu ma plimb frumos in lumina pe care ei ne-o confera si ma bucur ca pot vedea ceva macar cu ajutorul lor. Atunci cand se intuneca, alerg spre urmatoarea persoana care imi poate lumina calea, insa daca fac ceva gresit, aceasta inchide ochii si raman iar in intuneric. In orasul asta in care asa merg lucrurile, am cunoscut in ultimile 5 luni mai multi oameni decat am cunoscut eu in altele 3. O cauza comuna ne-a aruncat in aceeasi groapa a nemultumitilor, pe buna dreptate si ne-am imbratisat ideile. Poate ca o persoana de acolo care mi-a luminat calea, mi-a intunecat-o acum atat de tare, incat zac in intuneric si merg pe coate de frica sa nu ma lovesc de alti rataciti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu