Am primit o intrebare, azi dimineata, pe cand inca soarele nu se facuse mare si lat pe inaltul plin de nori. Cum te simti la 36 de ani? Multumesc, bine ma simt, dar ciudat, ca ma simt exact ca la 35,99 de ani, adica exact ca ieri. N-am priceput niciodata, chiar si cand eram copil ma intrebam de ce isi sarbatoresc oamenii ziua de nastere daca tot si asa nu se intampla nimic deosebit in acea zi. Ma refer la faptul ca nu simti nimic in plus decat bucurie, cand umpli buzunare si castroane si pungi de plastic cu urari. Le deserti jos pe covor si le sortezi. Apoi ar trebui cumpanite cu simtamantul ala mai putin frumos cand iti aduci aminte ca altii nu-si aduc aminte de aniversarea ta. Iti trece insa repede, egaland cu faptul ca si tie ti se intampla la fel, sa mai uiti cate o aniversare, doua... noua. In rest toate la locul lor. Nu-ti cresc unghiile mai tare decat in alte zile, nu ai ochii de alta culoare, nu se produc endorfine mai multe decat daca ai un spirit pozitiv, samd. De cand ne nastem crestem incet si murim incet. Suntem mai frumosi, doar daca evoluam, in spiritul nostru. Suntem schimbatori, uneori batem pasul pe loc. Cel mai important este sa fim sinceri cu noi insine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu